Trăim într-o lume plină de teamă, neîncredere, confuzie și instabilitate. Oamenilor le este frică de foarte multe lucruri: de datorii, boală, singurătate, calamități, moarte, însă, paradoxul apare atunci când oamenilor le este frică de viață, da, teama de a trăi. Această teamă apare atunci când alegem să fim independenți și vrem să trăim pe cont propriu, fără a recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu.
Nu pot vorbi despre frică fără să mă gândesc la încredere, tocmai de aceea cred că soluția temerilor noastre este încrederea, nu în forțele proprii, nu în oameni, ci în Dumnezeu. Frica este uriașul căruia trebuie să fim conștienți că nu îi putem face singuri și în fața căruia suntem în permanență vulnerabili.
Uriașii din viața noastră pot lua diferite forme uneori: diagnostice incurabile, insuficiente resurse financiare, examene care bat la ușă, temeri cu privire la viitor, însă toți aceștia trebuie lăsați în mâna Lui IehovaIre, Dumnezeu care va purta de grijă. (Geneza 22:14) Trebuie să învățăm că încrederea deplină cere imposibilul și primește incredibilul.
Cred că ar trebui să fim atenți la atitudinea noastră atunci când ne confruntăm cu situații dificile , și așa cum credem că există soare chiar când norii sunt pe cer, să credem și mai mult că Dumnezeu este lângă noi chiar și atunci când tace. Așadar, să nu ne îndoim niciodată când suntem în întuneric de lucrurile pe care El ni le-a promis în lumină.
Încrederea în Dumnezeu consolidează o relație autentică între noi si El pentru că atunci când Îl credem pe Dumnezeu din toată inima noastră, El Își găsește plăcerea în noi, și chiar ne numește prietenii Săi. Ce onoare să fim prietenii Celui care a creat și stăpânește întreg universul!
De aceea, haideți să fim împreună creștini adevărați, să luminăm în întunericul de afară, să-L iubim mai mult pe Cel care ne-a iubit întâi, și să spunem ca David :“Oridecâteori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic.” (Psalmul 56:3-4)
