El crede, si ce crede ia fiinta – Nicu Butoi

Vizionări

Omul nu și-a găsit niciodată odihna în ceea ce este și ceea ce face. Mereu se află în căutarea a ceea ce nu are și în devenirea a ceea ce nu este. Omul vorbește despre transformare, despre dezvoltare și despre împlinire. Oricare i-ar fi realizările sau statutul, el întreţine permanent gândul că trebuie să treacă dincolo de actuala lui stare, că este ceva ce îi lipsește și spre care aleargă.

Dintr-o perspectivă spirituală, această stare de lucruri este asociată cu căderea în păcat și cu vidul pe care l-a produs pierderea stării omului de la început. Această asociere însă este doar parţial adevărată, fiindcă simţământul devenirii a fost prezent în inima omului și înainte de căderea în păcat. Simţământul și înclinaţia devenirii pot fi însă pervertite. Vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului i s-a adresat acestuia din urmă la fel cum avea să I se adreseze și lui Iisus în pustia ispitirii: „Nu ai vrea să devii…?” „Da, mi se pare de dorit! Cum se poate face lucrul acesta?” „Dacă încetezi să crezi că Dumnezeu este cine spune că este și crezi că El este cine spun eu că este…” Și s-a făcut întuneric peste toată faţa pământului și a istoriei lui.

(citește continuarea aici)

El crede, si ce crede ia fiinta – Nicu Butoi

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>