Viata spirituala – Luigi Mitoi

Vizionări

Oamenii din totdeauna au încercat să dezlege misterul vieții. Viaţa este ca un tren, iar etapele vieţii, asemenea vagoanelor care compun trenul. Procesul vieţii este asemenea călătoriei din primul în ultimul vagon şi riscul călătorilor este să creadă că tot trenul este asemenea vagonului în care se afla ei la un moment dat.

După fiecare perioadă de zece ani, mintea omului se schimbă şi el vede viaţa de la un alt nivel, procesul acesta punându-l în situaţia să accepte multe dintre lucrurile refuzate în trecut şi să refuze multe dintre lucrurile acceptate cândva. Oamenii se uită la trecut prin memorie, la prezent prin percepţie şi la viitor prin anticipaţie, creativitate şi imaginaţie.

Asemenea vieţii biologice este şi viaţa spirituală – o înşiruire de evenimente care compun existenţa. Viaţa spirituală începe atunci când omul iese din lume şi intră în Împărăţia lui Dumnezeu, momentul acesta numindu-se naştere din nou. Această naştere din nou este realizată prin Cuvântul lui Dumnezeu, care îl învaţă pe om ce să facă, şi prin Duhul lui Dumnezeu care îi dă omului puterea să facă ce trebuie să facă. Evenimentul naşterii din nou este urmat de procesele sfinţirii şi slujirii. Prin credinţă omul primeşte mântuirea, însă pentru slujire omul primeşte răsplata. Prin naşterea din nou se schimbă poziţia omului, din păcătos în mântuit/iertat.

Mântuirea este o lucrare interioară, tainică, în om, pentru folosul omului. Slujirea este o lucrare exterioară, publică, prin om, pentru folosul altora. Fiecare om mântuit trebuie să slujească şi să se sfinţească, acestea fiind cele două mari obiective din Împărăţia lui Dumnezeu. Naşterea din nou îi oferă omului harul mântuirii, botezul cu Duhul Sfânt îi oferă omului puterea sfinţirii şi slujirii. Intenţia sfinţirii şi încercarea slujirii în afara lucrării şi puterii Duhului Sfânt sunt asemenea mântuirii în afara naşterii din nou. Viaţa spirituală începe prin credinţă, iar credinţa vine prin auzirea Evangheliei (Fapte 2:37).

Potrivit învăţăturii din predica lui Petru pocăinţa şi botezul în apă conduc la iertarea păcatelor şi sunt urmate de primirea darului Sfântului Duh (v. 38). Oamenii care primesc Cuvântul se cunosc după faptul că îl ascultă şi îl împlinesc: ,,Cei ce au primit propovăduirea, au fost botezaţi” (v. 41). Priorităţile acestor oameni născuţi din nou erau să ,,stăruiască în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (v. 42). Viaţa lor spirituală era caracterizată de unitate şi dărnicie (v. 44-45). Părtăşia şi puritatea erau obligatorii. Închinarea lor înaintea lui
Dumnezeu întărea mărturia lor în faţa oamenilor, iar mărturia lor îi conducea pe cei din jur la mântuire (v. 46-47).

O pocăinţă care nu se reflectă în fapte bune este o iluzie. Pocăinţă pe care o prezintă Petru presupune ascultarea de Evanghelie, fixarea priorităţilor spirituale, practicarea unităţii şi dărniciei, păstrarea părtăşiei şi purităţii. Lumea și vremurile se schimbă, însă Dumnezeu rămâne neschimbat.

Sursa

Viata spirituala – Luigi Mitoi

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>