Pietre de aducere aminte – Luigi Mițoi

Views

Pentru a ne aminti de înaintaşii noştri care nu mai sunt în viaţă, folosim monumentele funerare. Aceste pietre de aducere aminte au rolul să întârzie procesul normal al uitării. Folosind aceste simboluri, aducem mereu şi mereu în prezent oameni şi evenimente care au existat demult, în negura timpului. Această metodă a fost iniţiată de Dumnezeu în legătură cu lucrurile spirituale.

Ori de câte ori Creatorul a făcut un legământ cu omul, a realizat şi un simbol vizibil de aducere aminte. Cu acest scop, Dumnezeu a iniţiat curcubeul, tăierea împrejur, Paştele, pietrele de aducere aminte, ciucurii cu fir albastru de la colţurile hainei, Cina Domnului… Atunci când ne împărtăşim cu trupul şi sângele Mântuitorului, ne aducem aminte de jertfa Domnului depusă pe cruce cu două mii de ani în urmă. Azima şi rodul viţei devin simboluri prin care ne amintim de trupul şi sângele Său. Pentru a nu uita acest eveniment măreţ, Dumnezeu a poruncit practicarea Cinei Domnului, care devine un monument de aducere aminte. Înainte să intre evreii în Canaan, ţara promisă, Dumnezeu îi instruieşte să nu uite pe Domnul şi să-şi aducă mereu şi mereu aminte de binecuvântările Sale (Deut. 8:1-20). După intrarea în Cannan, Dumnezeu îi cere lui Iosua să ia douăsprezece pietre din Iordan şi să facă un monument de aducere aminte la Ghilgal. Doisprezece bărbaţi au realizat acest lucru, ca pe un simbol al protecţiei divine, dar şi ca pe o metodă pedagogică pentru educaţia copiilor lor în spiritul credincioşiei faţă de Dumnezeu.

Perioada patriarhală este introdusă de Avraam şi Isaac, iar simbolul este tăierea împrejur. Perioada naţiunii evreieşti este introdusă de Moise, iar simbolul este Paştele. Perioada regilor este introdusă de Samuel, iar simbolul este Tronul lui David, pe care va sta Mesia. După ce monarhia se instaurează în Israel, poporul este cuprins de idolatrie şi mediocritate spirituală. Dumnezeu Îşi retrage protecţia şi filistenii îi atacă şi îi înving de două ori, omorându-le treizeci şi patru de mii de soldaţi: ,,Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul” (1 Samuel 7:2b). Samuel cere poporului să se pocăiască şi să se sfinţească, iar el aduce Domnului o jertfă. Dumnezeu vede şi acceptă pocăinţa evreilor şi în cea de-a treia bătălie pe care o au cu filistenii îi ajută să-şi învingă vrăjmaşii. Erau şi de data aceasta la fel de puţini, la fel de neinstruiţi, la fel de neînarmaţi, dar diferenţa a făcut-o prezenţa lui Dumnezeu, onorat de pocăinţa poporului. Atunci Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi Şen, numind-o Eben Ezer: ,,Până aici Dumnezeu ne-a ajutat.”

Suntem la un nou început, numit 2019. O nouă şansă, o nouă oportunitate de a ne sfinţi, de a-I sluji Stăpânului, de a-L mărturisi. Vom sta cu emoţie în faţa Domnului la prima împărtăşire cu trupul şi sângele Domnului din acest nou an şi ne vom aminti de singura dragoste desăvârşită, de singurul Mântuitor autentic, de singura Împărăţie reală, de faptul ,,că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:18-19).

Sursa

Pietre de aducere aminte – Luigi Mițoi

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>