Dragostea dintai – Luigi Mitoi

Vizionări

Istoria își urmează nestingherită cursul și viața merge înainte, lasând posterității realizările și falimentele oamenilor. Unii se nasc și alții mor și bucuria se împletește în mod tainic cu suferința. Ne oprim în puținele clipe de răgaz, încercând să înțelegem care este sensul vieții, căutând insistent semnificația care justifică existența noastră vremelnică. Uneori ne simțim ca niște fire într-o uriașă țesătură spirituală, socială, familială, lipiți și dezlipiți de alte opt miliarde de fire care vin și pleacă în mod neînțeles din viața noastră. Nici un fir nu este toată țesătura, însă fiecare aduce întregului particularitățile sale specifice. Simțim nevoia să cunoaștem tot mai mult, neglijând faptul că tot ce știm așază pe umerii noştri responsabilitatea împlinirii.

Una dintre caracteristicile omului este să-și piardă entuziasmul pentru lucrurile pe care altădată le adora. Așa s-a împământenit în viața de familie expresia ,,luna de miere” și în viața spirituală ,,dragostea dintâi”. Fiecare dintre noi am avut cândva o jucărie preferată, o mașină, o haină, o casă preferată, însă obișnuința s-a impus și preferințele s-au mutat neobosite la lucruri mai noi. Acest fenomen capătă domensiuni dramatice atunci când îl raportăm la viața spirituală. Din nefericire, exista în viața spirituală ,,dragostea dintâi”. Și apoi ce urmează? ,,Din pricina înmulțirii fărădelegilor dragostea celor mai mulți se va răci” (Matei 24:12). Este adevărat, Mântuitorul precizează ,,dragostea celor mai mulți”, nu a tuturor. Ce înseamnă ,,dragostea celor mai mulți”? Probabil 80%, 90%, 95% din creștinii născuți din nou? Mulți dintre creștinii născuți din nou au devenit informați, dar necredincioși. Știu, cunosc, dar nu practică, fenomen specific până acum doar bisericilor istorice. Biblia este interpretată. Prezența la biserică a devenit opțională, părtășia și unitatea frățească a pierdut războiul cu umanismul ,,privat”. Atitudinea critică, nemulțumirea și bârfa au devenit obișnuite, demascând absența fricii de Dumnezeu și a rușinii de oameni. Serile de studiu biblic și rugăciune au fost înlocuite de mulți cu alte activități, deși așteptările noastre în raport cu Dumnezeu au rămas aceleași. Mă întreb, ce ar trebui să facă Dumnezeu ca să trezească generația noastră? Mântuitorul întreba retoric pe oamenii din vremea Sa: „V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: ,,Are drac”. A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic „Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și păcătoșilor” (Matei 11:18-19). Unul dintre marile riscuri ale creștinilor este să nu mai găsească pe nimeni calificat să-i slujească.

Istoria își urmează nestingherită cursul și viața merge înainte. Va veni o clipă când noi, unul câte unul, vom rămâne în urmă și atunci toate aceste predici și îndemnuri nu ne vor mai folosi la nimic. Până atunci, atât timp cât se mai zice „astăzi”, Dumnezeu vorbește inimilor noastre ca să ne pocăim și să ne întoarcem la ,,dragostea dintâi”, făcând din întreaga noastră viață o lună de miere.

Sursa

Dragostea dintai – Luigi Mitoi

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>